“Copiii acestia parca au 10 viteze”, zise un voluntar, obosit sa tot alerge de colo pentru a-i linisti. “La ce energie au, ar putea alimenta un oras intreg” raspunde al doilea. Cu toti insa zambesc si se uita unul la altul. “Pana la urma important este ca s-au distrat si simtit bine” conchid ei.

Este dimineata in orasul din Nordul Africii.

Cei 11 voluntari din Romania se roaga ca si astazi Dumnezeu sa-i calauzeasca in interactiunea cu copiii sudanezi refugiati aici din cauza razboiului din tara lor. Se fac ultimele pregatiri, se pun la cale ultimele stratetgii. “V-ati luat cu totii apa?” “ Sa va luati ceva de pus pe cap. Este foarte cald afara” “ Ai luat jocurile?” “Credeam ca le-ai luat tu!”. Dar, in ciuda haosului creat, toate lucrurile sunt puse la punct.

Intalnirea cu prichindeii africani

Voluntari nostri trebuie sa astepte caci terenul este ocupat cu un meci de fotbal. Totusi impreuna cu copiii canta, danseaza si rad, timpul trecand astfel mai repede. Dupa nici 30 de minute cele doua echipe termina meciul si elibereaza spatiul pentru ce va urma. Cei unsprezece se impart in 3 echipe si totul poate incepe. Insa lucrurile scapa de sub control.

“Copiii acestia parca au 10 viteze”

- zise un voluntar, obosit sa tot alerge de colo pentru a-i linisti pe acestia. “Cei mari nu sunt cuminti si nu-i lasa in pace pe ceilalti”, spuse un altul. “ La ce energie au, ar putea alimenta un oras intreg” raspunde un al treilea. Cu toti insa zambesc si se uita unul la altul. “Pana la urma important este ca s-au distrat si simtit bine” conchid ei.

Consecintele pacatului

S-a luat mai apoi masa la scoala din apropiere si s-a vorbit si despre lectia biblica. Astazi subiectul a fost pacatul si consecintele sale. Totul a inceput cu o pantomima care i-a facut pe cei mici sa rada cu gura pana la urechi. Insa in spatele zambetelelor lor sincere, se putea vedea ca acestia au inteles mesajul transmis. Apoi, voluntarii au inceput sa explice ce este acela pacatul.

Au urmat mai apoi vizitele la familiile copiilor refugiati

Nu poti sa nu ai compasiune pentru aceste suflete care au fugit din tara lor pentru a-si gasi linistea. Nimic nu poate descrie cel mai bine situatia decat spusele unui localnic. “Am fost sa le spun ca niste romani vor veni in vizita la ei. Apoi am vazut ca baietii lor dorm pe ciment. Nu m-am putut abtine si am izbucnit in plans”.

“Nu am mai auzit nimic de apropriatii nostri de 10 ani de zile”, relateaza o familie.

“Mama mea a avut un accident si a pierdut un picior. Cu toate acestea isi doreste sa se intoarca acasa in Sudan”, spune un alt localnic.

“Din cauza unui accident nu-mi mai pot misca mana. Sunt bolnav si trebuie sa lucreze copiii pentru mine dar si lor le este greu”. “Desi aici este pace, ne este mai bine in tara noastra. Acolo avem casele noastre, tot ce avem acolo este”. “Sotul meu a murit in Sudan ucis. Am ramas singura cu patru copii”. Acestea sunt doar cateva dintre marturiile sudanezilor refugiati din cauza de razboi. Mai rau, este ca tara in care si-au gasit refugiu, nu-i priveste cu ochi buni din cauza diferendelor si a mostenirilor istorice.

Indemn la Rugaciune

Apostolul Pavel ne indeamna sa ne rugam pentru fratii nostri aflati in suferinta si chiar in lanturi. Exact asta am facut si noi. In genunchi sau in picioare, ei l-au implorat pe Tatal nostru, Dumnezeu, sa aiba mila de aceste suflete amarate si in nevoi.

Rugati-va pentru fratii vostri. Plangeti cu cei ce plang” este motto-ul lor de zi cu zi.

Desi fiecare zi a lor este marcata de probleme si nevoi, o minunata prietenie intre albi si negri se infiripa in acest colt al Africii. Fie ca Domnul sa-i binecuvanteze pe ei si pe cei carora le-au vestit evanghelia.

Vlad Patrasescu