Cu Gandul la tara promisa

Ne-am îndreptat spre Egipt cu o echipă de 10 persoane pentru a da o mână de ajutor unei familii sudaneze care avea nevoie de o locuință mai bună și pentru a arăta o inimă plină de iubire unor elevi refugiați în Egipt.

Unii dintre membrii echipei noastre au căutat să cumpere, cu multă dificultate, obiectele necesare pentru renovarea apartamentului, într-o țară străină, uneori fără traducator la îndemână. Alții au predat cu entuziasm cântece, jocuri și lecții biblice copiilor sudanezi. Alții cu multă pricepere au reparat un apartament cu trei dormitoare, în care locuiește o familie cu 5 copii.

În timpul celor 10 zile pline de activități, Dumnezeu ne-a arătat fiecăruia dintre noi ceva diferit despre țara în care slujim și despre oamenii pe care îi ajutam.

Delia a spus că a fost "mișcată de reacția familiei sudaneze când aceștia au văzut apartamentul renovat și au spus că nu au mai avut niciodată înainte un frigider, o mașină de spălat sau dulapuri în casa lor. Am fost atât de bucuroasă să văd bucuria copiilor când aceștia au văzut că ei au câte un pat separat pentru fiecare dintre ei, cu o saltea nouă și, astfel, nu vor mai fi nevoiți să doarmă împreună pe o saltea veche așezată pe podeaua dormitorului.

De-a lungul zilelor petrecute cu refugiații care au frecventat Școala primară “The Good Friends Elementary School“, am fost impresionați de iubirea pe care Georgiana a arătat-o acestor copii. Ea ne-a spus că mereu i-au plăcut copiii de culoare și că era dornică să aibă ocazia să se joace cu ei“. Georgiana a devenit rapid prietenă cu cei 50 de copii școlari plini de energie care își desfășurau activitatea într-o mică sală de clasă. Cu toate că ea a observat că "acești copii trăiesc într-o cultură diferită, în care fetele și băieții stau de obicei separat și totuși  au grijă unui de alții", Georgiana a descoperit modalități de a interacționa cu fiecare dintre acești copii. "Mi-aș fi dorit să fi gătit pentru ei", a spus ea, dar eu am apreciat că ea a arătat cel mai bine dragostea jertfitoare a lui Dumnezeu tocmai făcând lucruri care erau în afara zonei ei de confort, cum ar fi să-i învețe cântece în engleză și în română.

În această călătorie misionară în Egipt, în mijlocul eforturilor de natură financiară și fizică, Dumnezeu mi-a reamintit că atât cei ce au slujit cât și cei ce au fost ajutați “tânjesc după o țară mai bună, adică una cerească. De aceea, lui Dumnezeu nu-I este rușine să fie numit Dumnezeul lor, pentru că El a pregătit o cetate pentru ei” (Evrei 11:16).

Laura Boingeanu